Nu, nu este pentru ca nu am ce face cu banii sau am fite si nu inteleg ca mamele noastre au nascut la stat si ‘n-au mai murit‘. Mentalitatea asta e unul din lucrurile care ma sacaie cel mai tare in ultima vreme. De ce sa incercam noi sa facem lucrurile altfel, de ce sa citim, de ce sa nastem in alte conditii, de ce sa incercam sa le dam copiilor nostri alte sanse, cand atatea si atatea generatii au facut intr-un fel si ‘n-au mai murit‘. Si daca noi am trait in curu` gol, de ce sa nu traiasca si copiii nostri la fel?! In fine, poveste lunga si lata, mai aprofundam noi cu alta ocazie 🙂

Recunosc ca in primele luni de sarcina luasem in considerare spitalul Giulesti pt nastere (in principal datorita medicului), ma uitasem si pe filmulete de prezentare, citisem povestea lor de pe site, eram cat de cat multumita de perspective. Desigur, nu spunea nicaieri ca este primele ultimele spitale de la noi (ei si Eliasu) unde se mai naste la comun. Adica 3, 4, 6 femei in aceeasi sala, fiecare cu nasterea ei, cu trairile ei, cu plansul ei. Cu siguranta sunt si femei super puternice pe care asta nu le-ar afecta emotional. Eu insa mi-am vazut limitele si am zis nu, nu ar fi cel mai bun start.

Apoi vine partea cu neimplicarea partenerului, care este din nou o optiune personala. Imi doream sa il am langa mine pe omul meu, tatal copilului, care are la fel de multe drepturi ca si mine sa fie acolo (daca isi doreste si el, evident). Si cum el isi dorea, in mediul de stat nu aveam prea multe optiuni. Am aflat ulterior ca la Filantropia, de exemplu, au inceput sa fie din ce in ce mai deschisi cu a permite tatalui sa asiste la nastere. Nu stiu inca de alte spitale de stat unde se incurajeaza practica, dar promit sa revin pe subiect daca aflu. In orice caz, un lucru stiu sigur – depinde si de medicul vostru. Daca spitalul, asa cum este el construit permite participarea unei a doua persoane la travaliu si nastere fara sa incalce dreptul la mediu privat al altor pacienti, atunci depinde numai de medicul vostru, cu care puteti discuta si care, cine stie, poate va va surprinde si va fi de acord.

Un alt aspect de care ma temeam la stat era modul in care voi fi tratata. Am auzit cu totii povestile horror cu asistente scarboase, moase care sunt dar nu sunt ca e deficit de personal, care se urca pe tine cu coatele si picioarele sa nasti mai repede, medici care te apostrofeaza ca ‘nu esti in stare nici macar sa te scremi‘, femei legate de maini pe masa de nastere, dar si lucruri putin mai soft – gen nu ai voie sa bei apa, sa mananci (desi poate ai un travaliu de 12 ore deja si ai nevoie de putina forta), nu esti lasata sa te misti in voie sau sa adopti pozitiile care te ajuta in gestionarea durerii pentru ca trebuie sa stai cum e frumos culcata pe spate. Cineva spunea in documentarul de care vorbeam in postarea anterioara ca acea pozitie (culcata pe spate) este cea mai putin utila in nastere si incuraja medicii care insista sa stai tintuita asa ore intregi sa faca si ei caca atunci cand sunt constipati stand culcati in pat. Now that‘s a nice image, right? 😉

Ajungem acum si la partea financiara, atat de dezbatuta de altfel. Pai sa vedem. Stiu cu certitudine ca daca mergi la unul din medicii super cunoscuti (batrani si spurcati la gura majoritatea) ‘onorariul‘ e maricel – am auzit de medici cunoscuti de la Elias care se stie ca asteapta in jur de 1000 EUR/nastere. Poate ca nu vor toti atat de mult, hai sa zicem ca media ar fi de jumatate, la care adaugam anestezistu (in caz de epidurala sau cezariana), asistentele, neonatologul, infirmierele, portaru si care or mai astepta bani de la tine. Cred ca si daca nu esti prea banos tot lasi vreo 2000-2500 ron la spital. Asta in conditiile in care Sanadorul (institutie privata) are abonamente si oferte la targuri care se inscriu undeva in jur de 3000-3500 ron. Si la Medlife sunt preturi bune, si ei ies la targuri cu oferte si poti prinde reduceri bune. E drept ca Regina Maria si Medicover au preturi mai mari, dar va zic un lucru – daca in cele 9 luni de sarcina pui in fiecare luna deoparte niste bani, mai pe scurt daca faci cateva eforturi, poti sa-ti permiti o nastere decenta in mediul privat, unde sa ai sansa sa nu spui prietenelor o poveste traumatizanta. Pentru ca, in urma tuturor povestilor pe care le-am auzit de la femei ‘traumatizate‘, am ajuns la concluzia ca nu nasterea in sine este cea care marcheaza negativ o femeie, nu durerea, nici durata travaliului, ci factorii externi – felul in care au fost sau nu tratate ca niste fiinte umane vulnerabile, linistea sau haosul din jurul lor, curatenia, intimitatea sau lipsa ei, faptul ca li s-au respectat sau nu dorintele si deciziile privind propriul lor copil. E culmea cum unii medici, moase sau asistente se comporta ca si cum ar fi viata lor, nasterea lor, copilul lor, indreptatindu-se sa se comporte ca si cum toate deciziile le apartin, inclusiv copilul pe care-l iau imediat sa-l frece cu sapun si sa-l indoape cu lapte praf.

Si uite-asa ajungem la o alta problema arzatoare in spitalele de stat (dar si in mediul privat, daca nu stii sa te impui si sa spui ce-ti doresti de la inceput). Majoritatea nu ofera rooming-in, adica nu te lasa sa-ti tii bebelusul cu tine dupa nastere. Poate pentru unele femei asta nu suna a ceva nasol, pentru mine insa e o mare nasoleala aici. Cum sa iei un bebelus, sa-l programezi la alaptat cum iti convine tie (ii e sau nu foame, tre sa manance la 3 si la 6), intre timp sa-i bagi lapte praf ca sa doarma cat mai mult (nu cumva sa planga si sa innebuneasca asistentele) si sa nu poata fi vazut de familie si mai ales de mama atunci cand isi doreste?! Cum incurajezi tu alaptarea, cand primele zile sunt definitorii in ceea ce va urma cand obisnuiesti bebelusul cu biberonul, ii largesti stomacul care in primele zile are capacitatea de 5-7 ml si tu ii dai 30ml, producand leziuni care vor avea efecte mai tarziu in viata?! Totul e pe dos din punctul asta de vedere. Bebelusul vostru o stie pe mami, a stat 9 luni la caldurica, la 37 de grade, la intuneric, a auzit bataile inimii, sangele curgand, vocile parintilor si ocazional o muzica 🙂 Dintr-o data o aude pe doamna Gina de la neonato, e inconjurat de lumini puternice, de zgmotote, de haos. Dar e ok pentru ca e mic si o sa uite oricum, nu? Well, nu este chiar asa. Ani de studiu din partea unor oameni dedicati ne invata ca legatura care se formeaza in primele zile dupa nastere e extrem de importanta pentru un copil si in mare parte nu mai poate fi recuperata niciodata.

Asa ca, fie ca am sau nu bani sa ma dea afara din casa, am considerat ca pot face un sacrificiu si pot da cei 6000 de RON la care ma va duce nasterea la Medicover. Cu liniste, curatenie, oameni care vorbesc cald, intimitate si un plan de nastere care poate fi discutat cu medicul si cu neonatologul si care contine tot ceea ce ne dorim ca parinti de la aceasta experienta. Fara sa am nevoie sa fac 3 bagaje separate pentru spital (am citit ca asa se poarta – unul pentru tine in sala de nastere, unul pentru tine dupa nastere, unul pentru bebe), fara sa stau cu grija ca trebuie sa bag in buzunar unuia sau altuia si asa mai departe.

Din nou, realizez ca poate fi o decizie subiectiva si de aceea articolul de fata nu este menit sa va convinga sa mergeti la privat. Ci mai degraba sa va expuna un punct de vedere gandit si intors pe toate partile. Este la fel de adevarat ca oamenii sunt oameni peste tot si daca ai un medic minunat si iti stii si drepturile, poti avea teoretic o experienta pozitiva de nastere oriunde. Am auzit si povesti frumoase de la stat, cu doctori draguti si moase care ajuta si parinti care nu au dat niciun ban si totusi au fost tratati bine. Dar prea putine sunt din astea, sunt exceptiile. Stiu si ca sunt probleme de tot felul si la privat (o sa revin pe tema asta), insa punand in balanta sunt convinsa ca am luat decizia cea mai inteleapta si sper sa va fi fost de ajutor si voua.