Franturi din ziua in care ai venit

Franturi din ziua in care ai venit

franturi_din_ziua_in_care_ai_venit

era 29 ianuarie 2016, ne bagasem in patul mare cu asternuturi fine (trebuie sa o intreb pe oana de unde le-a cumparat) si ne gandeam oare cat te mai asteptam morulita mica? tati a imbratisat burtica si ti-a spus soptit: haide, vino la noi, ca te asteptam, nu mai putem sta pe capul oamenilor mult si acuma in weekend e si mai bine, ca vine toata lumea sa te viziteze…
si-am adormit imbratisand sarpele verzui, linistita, asteptand sa ma doara ceva. ce ciudat, ma gandeam inainte sa adorm, cum toata lumea fuge de durere si cum o chem eu acum la mine.
ora 5.10 a.m. 30 ianuarie 2016 – as face un pipi, ah ce lene mi-e, bine hai ca ma duc. ma intorc si ma asez in pat. au, opa, m-a durut ceva. ah, a trecut, naspa, ma culc. 6.10 – deja a trecut o ora, cred ca a convins-o tati pe morulita sa vina. pornesc aplicatia de pe iphone si incep sa cronometrez la ce distanta sunt contractiile si cat dureaza. nu ma deranjeaza prea tare, dar de emotie nu pot adormi. nu-l trezesc inca pe pese, ce frumos doarme, poate viseaza ca nasc si eu odata. se face 7, pese deschide putin ochii si da de mine cu un zambet putin creepy pe figura. cred ca nasc. ei na! da, uite, am contractii care nu trec. ma uit pe geam, ce vreme de apocalipsa, ieri au fost 20 de grade. azi e ceata deasa si semi-intuneric.
se face 8 si indraznesc sa o trezesc pe irina (moasa). sunt convinsa ca i-au mai nascut vreo 2-3 fete azi-noapte si as lasa-o sa doarma nitel. ma intreaba cateva chestii, ma anunta ca vine pe la 10. pe la 9 se trezeste si oana, trebuie sa plece la munca. pese ii zice ca naste manu. oana se entuziasmeaza si se misca neregulat in jurul meu o vreme. alex pare calm (ar trebui sa-l intreb daca chiar era). oana ma pupa ca poate ne vedem abia dupa, desi pe la 2 termina munca, ii zic – nu cred ca nasc pana atunci, e posibil sa ne mai vedem o data pana atunci.
pai, da, nasc. ce sa fac? mmm, hai sa fac o baie. pese dupa mine cu telefonu sa apese cand incepe si cand se termina contractia. cam slabute, cam vrajeala. hai sa-mi fac si unghiile. sa mananc niste pufuleti, as manca niste pufuleti.
putin mai spre dupa amiaza – irina m-a pus sa intru iar in cada. mmm ce bine e, as dormi nitel, dar parca as vrea sa nasc azi. pese, nu sunam inca pe nimeni ca poate iar se razgandeste si ii punem pe jar degeaba.
irina ne intreaba daca vrem sa mergem la spital sau sa mai stam (sunt aproape convinsa ca daca mai stateam nasteam acolo). dureaza mult sa ma imbrac si sa ma incalt, desi ma ajuta vreo 3 oameni. ma opresc de fiecare data cand vine contractia, ma aplec si respir. vad ochisorii tai dragi ca prin vis si manutele si alerg spre masina. alerg pentru ca altfel ar dura enervant de mult sa ajung. mama, ce frig e. ma tot opresc si oamenii se uita ciudat. irina le zice unora care trec pe langa – da, naste o femeie! (dati-i drumu, gen). ii fac cu mana lui alex pe geamul masinii, incercand sa zambesc. nu ca mi-ar veni sa zambesc, dar vreau sa isi mai doreasca si ei copii nascuti natural dupa experienta asta.
alergam pe holul spitalului sa ne internam. sunt tot felul de oameni asteptand la diverse cabinete. mi-e rusine sa ma stramb, mi-e rusine ca sunt goala doar cu un halat care pare de hartie pe mine. mai ales ca sunt si barbati. oare ce cred oamenii astia despre mine? imi distrage atentia nenea care ma duce cu caruciorul spre lift, spre salon. e haios, e in varsta, zice ceva dragut, dar nu-mi pot aminti ce.
irina zice ca nu am noroc de o moasa prea draguta pe tura, dar sa nu o luam in seama. vine sa-mi puna bratara, sa imi puna branula. incerc din rasputeri sa nu ma misc pe contractie in timp ce-mi infige acul ala gros. sa nu se supere ca ma misc, ca pare genu, are o fatza de zici ca i s-au inecat toate corabiile si dragonii. se agita ca nu vine romila. il suna irina din nou, acuma iese pe usa.
in sala de nasteri e prea multa lumina, simt ca ma dor ochii si as vrea sa ii tin doar inchisi. pese se tot tine dupa mine si-mi spune la ureche. sarmanu, ce-o fi si in inima lui. stau pe minge. vad pete de sange pe halatul roz (cred ca roz era). aud muzica clasica, a pus pese pe telefon. vine doctorul romila, ma intreaba ce mai fac zambind larg. oh well, ce sa fac si eu…
mi se spune ca pot sta cum vreau eu, moasa nasparlie s-a inmuiat, cred ca ii place de noi. se da deoparte saraca si se joaca pe telefon ca nu mai e loc si de ea. dar imi zice de acolo din coltul ei ca pot adopta ce pozitie vreau eu. ma gandesc bai ce am evoluat, bravo sustinatorilor nasterii naturale cu bine si blandete.
sunt ultimele minute, parca nu ma mai doare nimic. de fiecare data cand imping durerea dispare, jur. si imping mereu si mult. contractiile se raresc, doctorul romila imi spune sa imping si cand nu-mi vine sa imping, ca uite bebe. vrei sa pui mana? nu, mi-e frica…
haide, mirunita, vino la noi. vino, ca te iubim si te-am asteptat. oare cum arati, cum plangi, cum strangi cu manautele tale? nici nu-mi dau seama cand si cum e gata, doctorul romila o aseaza direct pe burta mea si plange. si plange. si as plange si eu, dar mai bine nu, ca nu o mai vad bine printre lacrimi. imi bate inima atat de tare. atat de tare. 17.43, imi sopteste irina, m-am uitat eu, zice. esti grozava, spune romila. rad. plang. pese ma mangaie pe par si se invarte cu telefonu sa filmeze. ma intreaba daca vreau sa vad placenta, da vreau, mi se pare foarte mare. pese taie cordonul, ce curajos e.
incep sa plece din cardul de oameni care aparusera subit. ramanem noi, pese pune melodia ta – draga miruna, iti spun printre soapte ca-mi place camasa ta de noapte… romila fredoneaza si el – dar mai ales vreau sa-ti dau de stire, sa mi-o lasi ca amintire…
ma ia irina repede sa ma pun in carut, dar repede repede. de ce, nu inteleg. ma acopera cu o paturica, nici asta nu inteleg de ce, nu mi-e frig. ajungem la lift, ah ce frig mi-e. irina imi zice, uite de asta am pus patura. e normal. ma baga in pat, ce liniste e. ma acopera. langa pat ma asteapta cina. irina desface caserolele si incepe sa-mi dea mancarea lingurita cu lingurita. ce om minunat am avut cu mine. mirunita e pe pielea mea, invata sa pape.
vine mama si plange cand ne vede.
mi-e somn, dar nu pot dormi. pese doarme in patul extensibil din salon. mirunita in caruciorul ei langa mine. aud cum vajaie instalatia care face caldura. mi-e somn, dar nu pot dormi. revad fiecare clipa, imi amintesc, e ireal. simt ca plutesc si as vrea sa dorm, dar nu pot. am nevoie sa tin minte fiecare lucru si sa nu-l uit niciodata.

Add a comment

*Please complete all fields correctly

Related Blogs

o_zi_cu_dr_jack_newman
Posted by Manuela | April 21, 2017
O zi cu dr. Jack Newman
dr. Jack Newman, medic pediatru, tata si bunic, guru in ale alaptarii, a venit de cateva ori in Romania, insa eu l-am prins abia anul asta pe 8 aprilie, la...
povestea_noastra_de_alaptare
Posted by Manuela | August 22, 2016
Povestea noastra de alaptare
da, am avut norocul sa gasesc oameni care m-au sustinut si m-au incurajat. care stiau exact ce si cum si nu umblau aiurea cu ideile lor prin capul meu. am...
dansez_pe_linia_fina_dintre_impacare_si_frustrare
Posted by Manuela | June 16, 2016
Dansez pe linia fina dintre impacare si frustrare
mi-as dori sa traiesc intr-o lume in care mamica draguta care s-a asezat langa tine pe banca in parc nu considera ca nasterea naturala este pentru alea de la tara...