postarea uitata de acum 3 luni. sau poate m-a luat somnu in timp ce tastam.

postarea uitata de acum 3 luni. sau poate m-a luat somnu in timp ce tastam.

postarea_uitata_de_acum_3_luni

s-au facut 10 luni acum 5 zile. 10 luni lungi si pline din care am invatat mai mult decat in ultimii 5 ani adunati. despre limite, despre oboseala, despre frica, despre dragoste. mai ales despre dragoste. stiu, orice parinte spune asta. dar Doamne ce de dragoste se ascunde in noi. sa poti sa iubesti si cand ti-e foame, si cand ti-e somn, si cand rade, si cand plange, si cand face caca pe 3 perechi de pantaloni la rand, si cand iti vine sa-ti tai venele ca nu se mai opreste din plans. e clar de la o posta ca e special facuta toata afacerea ca tu sa iubesti mai mult cu fiecare clipa si sa iti fie usor chiar si cand e cel mai greu.
imi amintesc de perioada asta a anului trecut. de cum ma ridicam din pat, cum ma chinuiam sa ma inchei la giaca, cum urmaream mirata miscarile si o rugam sa se dea nitel de pe ficat sa pot si eu sa mananc ceva. si abia acum dupa 10 luni mi-e dor de burtica. nu am avut timp sa ma gandesc la asta pana acum. a disparut asa intr-o dupa amiaza si parca n-a fost niciodata. ce sentiment bizar.
si astazi sta sub brad o pereche de ghetute mici. il asteapta pe mosu in timp ce eu ma gandesc la ultimele 10 luni. au trecut greu? usor? nici eu nu mai stiu. au fost cu lapte inghitit cu seringa ca pisicutele, cu hainute roz, cu cantece, plimbari pe intuneric prin casa, prima febra, primul ma-ma, mers de-a busilea, mancat iaurt cu mainile si cu fatza intreaga. cu plimbari peste tot, asa cum am promis ca vom face. mergem impreuna sus pe postavaru, la vadu, in grecia, la piata, la bunici, la prieteni. suntem 3 mereu, e primul an de 3 si e tot ce mi-am dorit.
sa mai zic ca e greu sa ai copii? o sa radeti, simt eu. dar nu, nu o spun pentru ca nu mai dorm sau nu am timp sa mananc intr-un ritm normal (m-am obisnuit sa inspir mancarea). nici pentru ca aproape fiecare moment trebuie sa fii atent ce face, unde se baga, ce zice, hai sa ne jucam, hai sa iesim afara, hai sa… nimic din toate astea nu e mai greu decat sesiunea din facultate, de exemplu. ce e greu de fapt e sentimentul permanent ca totul depinde de tine. ca fiinta asta mica si haioasa va fi curand un omulet si nitel mai tarziu un om mare si de tine depinde cum va fi. si e coplesitor. e greu sa fii asa cum ai vrea sa fii. sa-ti masori tonul si cuvintele, sa alegi ce mananci si cum, sa explici tot ce faci, sa nu-ti fie teama. si cel mai probabil e abia inceputul.

Add a comment

*Please complete all fields correctly

Related Blogs

bebe alaptat fericit
Posted by Manuela | November 4, 2019
Cum stim ca bebe se satura la san?
Dureroasa tare intrebarea, nu? O aud in cabinet, o vad pe Internet, o aud la prietene, la vecine, la coada la Lidl. Cu mentiunea ca 90% din ce aud se...
De ce nu (mai) sug bebelusii
Posted by Manuela | October 28, 2019
De ce nu vor bebelusii sa (mai) suga
In meseria de consultant de alaptare ma confrunt cu multe situatii dificile pentru mama, pentru bebelus sau pentru cuplul mama-bebe. Una dintre ele, poate cea mai greu de gestionat pentru...
initiativa spital prieten al copilului
Posted by Manuela | October 21, 2019
Frustrarea pe nume Spital Prieten al Copilului
Pentru a se bucura de cel mai bun start în viaţă, UNICEF şi OMS recomandă ca toţi bebeluşii să fie alăptaţi exclusiv până la vârsta de 6 luni. În România,...