postarea uitata de acum 3 luni. sau poate m-a luat somnu in timp ce tastam.

postarea uitata de acum 3 luni. sau poate m-a luat somnu in timp ce tastam.

postarea_uitata_de_acum_3_luni

s-au facut 10 luni acum 5 zile. 10 luni lungi si pline din care am invatat mai mult decat in ultimii 5 ani adunati. despre limite, despre oboseala, despre frica, despre dragoste. mai ales despre dragoste. stiu, orice parinte spune asta. dar Doamne ce de dragoste se ascunde in noi. sa poti sa iubesti si cand ti-e foame, si cand ti-e somn, si cand rade, si cand plange, si cand face caca pe 3 perechi de pantaloni la rand, si cand iti vine sa-ti tai venele ca nu se mai opreste din plans. e clar de la o posta ca e special facuta toata afacerea ca tu sa iubesti mai mult cu fiecare clipa si sa iti fie usor chiar si cand e cel mai greu.
imi amintesc de perioada asta a anului trecut. de cum ma ridicam din pat, cum ma chinuiam sa ma inchei la giaca, cum urmaream mirata miscarile si o rugam sa se dea nitel de pe ficat sa pot si eu sa mananc ceva. si abia acum dupa 10 luni mi-e dor de burtica. nu am avut timp sa ma gandesc la asta pana acum. a disparut asa intr-o dupa amiaza si parca n-a fost niciodata. ce sentiment bizar.
si astazi sta sub brad o pereche de ghetute mici. il asteapta pe mosu in timp ce eu ma gandesc la ultimele 10 luni. au trecut greu? usor? nici eu nu mai stiu. au fost cu lapte inghitit cu seringa ca pisicutele, cu hainute roz, cu cantece, plimbari pe intuneric prin casa, prima febra, primul ma-ma, mers de-a busilea, mancat iaurt cu mainile si cu fatza intreaga. cu plimbari peste tot, asa cum am promis ca vom face. mergem impreuna sus pe postavaru, la vadu, in grecia, la piata, la bunici, la prieteni. suntem 3 mereu, e primul an de 3 si e tot ce mi-am dorit.
sa mai zic ca e greu sa ai copii? o sa radeti, simt eu. dar nu, nu o spun pentru ca nu mai dorm sau nu am timp sa mananc intr-un ritm normal (m-am obisnuit sa inspir mancarea). nici pentru ca aproape fiecare moment trebuie sa fii atent ce face, unde se baga, ce zice, hai sa ne jucam, hai sa iesim afara, hai sa… nimic din toate astea nu e mai greu decat sesiunea din facultate, de exemplu. ce e greu de fapt e sentimentul permanent ca totul depinde de tine. ca fiinta asta mica si haioasa va fi curand un omulet si nitel mai tarziu un om mare si de tine depinde cum va fi. si e coplesitor. e greu sa fii asa cum ai vrea sa fii. sa-ti masori tonul si cuvintele, sa alegi ce mananci si cum, sa explici tot ce faci, sa nu-ti fie teama. si cel mai probabil e abia inceputul.

Add a comment

*Please complete all fields correctly

Related Blogs

alaptarea_nu_este_un_concurs
Posted by Manuela | April 4, 2018
Alăptarea nu este un concurs!
Postarea aceasta este despre limite și toleranță, despre alăptarea sănătoasă pentru mamă și copil deopotrivă. Există în spațiul virtual o sumedenie de grupuri de suport pentru mame la început de...
o_zi_cu_dr_jack_newman
Posted by Manuela | April 21, 2017
O zi cu dr. Jack Newman
dr. Jack Newman, medic pediatru, tata si bunic, guru in ale alaptarii, a venit de cateva ori in Romania, insa eu l-am prins abia anul asta pe 8 aprilie, la...
is_your_child_happy
Posted by Manuela | March 1, 2017
Is your child happy?
oamenii judeca tot timpul. cand esti parinte se intampla si mai des decat de obicei. toti o facem. am facut-o si inca o fac si eu, oricat de mult as...