(articol tradus și adaptat de mine după articolul dr. Jack Newman, sursa aici)

 

Despre acest subiect am mai povestit cu voi, însă astăzi țin să intru în detalii și să vă explic pe larg despre criteriile de clasificare a medicamentelor ca fiind compatibile sau incompatibile cu alăptarea.

Cuvânt înainte

Scopul meu este să te ajut pe tine, mamă, să înțelegi, chiar și la nivel de începător, de ce alăptarea nu trebuie întreruptă în aproape nicio situație de boală și medicație a ta.

Scopul meu este să mergi cu acest articol către medicul care ți-a recomandat altceva și să discuți deschis și respectuos cu el despre asta.

Scopul meu este ca dacă ești medic și citești asta să îți pui câteva întrebări noi. Dacă ești medic și vrei să afli mai multe despre lactație, scrie-mi. Dacă ești medic și îți dorești ca peste 30 de ani bebelușul din fața ta să aibă o viață mai sănătoasă fizic și emoțional, strânge din dinți și acceptă că se poate ca ceea ce ai cunoscut până acum să nu mai fie valabil. Dacă ești medic (de orice fel) te rog scrie-mi și putem învăța împreună pentru o cauză minunată. 

De ce cantitățile de medicament din laptele matern sunt în general mici?

Cantitatea de medicament care ajunge în laptele matern depinde în primul și în primul rând de cantitatea care ajunge în sânge (sau dacă ajunge acolo de fapt). Vă dau un exemplu simplu – mamelor li se spune că nu pot alăpta dacă folosesc anumite picături pentru ochi. Dar cât de mult medicament poate ajunge în sânge din moment ce corneea nu este vascularizată? Este o cantitate foarte mică ce ajunge prin canalul lacrimal în gura mamei și este aproape penibil să o menționăm. Este ca și în cazul albirii dinților. Aceasta nu poate afecta alăptarea, din moment ce dinții nu au… vascularizare. 

Un medicament ce nu este absorbit în sângele mamei nu poate ajunge în sânge.

Botoxul este un exemplu perfect. Botoxul stă acolo unde este injectat, altfel nu ar fi de folos pentru ce e folosit. Nu ajunge în sânge, așa că nu poate ajunge în lapte.

Medicamentele utilizate în tratarea varicelor fac parte dintr-un alt grup sigur. Aceste medicamente nu ajung în circulația generală a organismului și ca atare, nu ajung nici în lapte.

Ce informații avem disponibile?

1.În unele situații, medicamentele nu ajung DELOC în lapte.

Iată câteva exemple:

Anticorpii monoclonali, precum etanerceptul și infliximabul și altele mai recent apărute și utilizate în tratarea bolilor inflamatorii și a altor afecțiuni precum scleroza multiplă, psoriazisul, artrita reumatoida, boala Crohn. Acești anticorpi monoclonali sunt în principiu anticorpi și ca atare sunt niște molecule foarte mari cu o greutate moleculară de aproximativ 150.000. Orice medicament cu greutatea moleculară mai mare de 800 este prea mare să treacă în lapte.

Heparina este un medicament care previne coagularea sângelui, un anticoagulant. Moleculele sale sunt prea mari pentru a trece în lapte. Chiar și heparina cu greutate moleculară mica are o valoare de 4500 (cea obișnuită având 15,000)

Interferonul, utilizat în tratarea mai multor afecțiuni, ca de exemplu scleroza multiplă, are o greutate moleculară între 20,000 și 30,000. Un alt medicament folosit în cazul SM este glatiramerul, care pe lângă faptul că are o greutate moleculară mare, nu se absooarbe nici din tractul intestinal.

Hormonul luteinizant și hormonul de stimulare foliculară, utilizați în mod frecvent pentru inducerea ovulației au o greutate moleculară foarte mare, deci nu ajung în lapte.

2. Un alt criteriu determinant pentru cantitatea de medicament care ajunge în laptele matern este cât din medicament se leagă de proteine. Doar medicamentele care NU se atașează de proteine pot ajunge în lapte; doar cantitatea de medicament liberă poate ajunge în lapte. Iată câteva exemple de medicamente frecvent folosite care se leagă de proteine în proporție f mare:

Ketorolac – 99% din cantitatea de medicament care ajunge în sânge este legat de proteine, deci numai 1% din deja puțina cantitate de medicament care a ajuns în sângele mamei ajunge de fapt în lapte. Ibuprofenul și Meloxicamul sunt peste 99% legate de proteine. Diclofenacul este 99.7% legat de proteine. De fapt, majoritatea medicamentelor anti-inflamatorii nonsteroidale are procente similare de legare de proteine.

Warfarină – anticoagulant este 99% legată de proteine;

Diazepamul, anxiolotic – 99% legat de proteine;

Propanololul – betablocant utilizat în tratarea tensiunii arteriale mari, a migrenelor sau a tiroidei hiperactive – 90% legat de proteine

3. O altă categorie de medicamente administrate mamei vor trece în lapte, însă nu se vor absorbi / asimila de către bebeluș, făcând așadar ca și aceste medicamente să fie sigure în alăptare.

O situație specială este aceea a inhibitorilor de pompă de protoni, utilizați de milioane de oameni pentru tratarea refluxului gastroesofagian; de exemplu, pantorpzolul și lansoprozolul. Aceste medicamente sunt distruse imediat de acidul gastric, dar deoarece au un înveliș protector, sunt protejate de a fi distruse în stomacul mamei și sunt foarte ușor absorbite de către mamă. Însă, cantitatea ajunsă în laptele matern (minusculă, de altfel), nu mai are învelișul protector și este distrusă în stomacul bebelușului. Dacă luați astfel de medicamente, citiți eticheta. Veți găsi mențiunea: ‘Nu rupeți, mestecați sau zdrobiți!’ De ce? Pentru că dacă acel înveliș protector este deteriorat, medicamentul se va distruge în stomacul mamei.

O serie de antibiotice trec în lapte, dar nu sunt absorbite de bebeluș. Gentamicina și tobramicina aparțin clasei de antibiotice numită aminoglicozide. Vancomicina este alt exemplu de antibiotic ce ajunge în lapte în cantități mici și nu este absorbit din tractul intestinal al copilului. Absorbția lor din intestin este zero. Așadar, orice cantitate mică ce ajunge în laptele matern va sfârși în scutecul bebelușului. Unii argumentează că antibioticul poate schimba microbiota (flora intestinală) a bebelușului, dar dacă mama nu alăptează și hrănește bebelușul cu formulă, atunci microbiomul bebelușului se va schimba în egală măsură. Este mai bine să schimbăm microbiomul cu lapte praf? Nu! Pentru că în același timp întrerupem alăptarea timp de o săptămână sau 10 zile și asta poate însemna sfârșitul alăptării. În unele situații medicii spun mamelor că bebelușul poate deveni alergic la antibiotic. Acest lucru este foarte puțin probabil. Iar în același timp, aceeași medici se dau rar înapoi de la a prescrie antibiotice direct bebelușilor, de multe ori chiar și în cazul în care nu este necesar. Iar dacă este trecut pe formulă, bebelușul poate deveni alergic la componentele formulei.

Un alt exemplu interesant este tetraciclina, un antibiotic cu spectru larg luat de multe ori pentru tratarea acneei. Mulți cred că tetraciclina este contraindicată în alăptare deoarece este contraindicată în sarcină și la copiii sub 8 ani (sau chiar sub 12 ani) deoarece poate cauza decolorarea și slăbirea dinților și a oaselor în dezvoltare. Însă tetraciclina nu se poate combina cu laptele – este contraindicată luarea acestui medicament cu lapte. De ce? Pentru că atunci când se combină cu calciul din lapte, nu se absoarbe. Iar dacă mama care alăptează ia tetraciclina, cu ce va lua bebelușul tetraciclina? V-ați prins, cu lapte!

Nici doxiciclina, care este frecvent folosită acum în tratarea bolii Lyme, în profilaxia malariei și tratamentul pentru acnee și rozacee, nu este contraindicată în alăptare. Exista unii experți care recomandă însă limitarea tratamentului la 3-6 săptămâni pentru femeia care alăptează.

  1. Multe medicamente ajung în doze foarte mici în sângele mamei pentru că ele se regăsesc în principal în alte locuri din organism decât în sângele mamei. De exemplu antidepresivele precum sertralina, citalopramul și altele din clasa lor își au reședința în creier, în sânge existând o cantitate minusculă.
  2. Multe medicamente au o absorbție slabă din tractul digestiv al copilului, așa că chiar dacă o cantitate mică din ele ajunge în lapte, foarte puțin se va absorbi în sângele bebelușului. 

Propanololul, menționat mai sus că fiind 90% legat de proteine, este un bun exemplu de cum putem lega două sau mai multe bucăți de informație, chiar și în lipsa studiilor țintite, pentru a determina compatibilitatea unei substanțe în alăptare. Știm de asemenea că aproximativ 30% din propanololul din intestine este absorbit în sânge, nu doar în cazul mamei, ci și în cazul copilului. În plus, știm că în sângele mamei ajunge foarte puțin. Așadar, propanololul este sigur de luat în alăptare.

Nitredipina, un medicament utilizat pentru hipertensiune? Se leagă în proporție de 98% de proteine, iar absorbția orală este de mai puțin de 20%. Nifedipina, din aceeași clasă de medicamente, se leagă de proteine 92-98%, iar absorbția tractul intestinal este de 50%. Ambele sunt sigure în alăptare.

Alăptarea după anestezia generală 

Mamelor li se spune de regulă că trebuie să întrerupă alăptarea pentru 24 până la 48 de ore după o interventie chirurgicală cu anestezie generală. Acest lucru este complet inutil. De foarte multe ori bebelușii și copii care trec prin intervenții chirurgicale primesc exact aceleași medicamente.

În cazul operației mamei, se administrează două tipuri de medicație: injectate intravenos și gaz administrat printr-un tub sau mască. În cazul celor injectabile, nu este diferență față de alte medicamente luate oral sau injectabil. Concentrația de medicament din sângele mamei vă crește brusc și apoi va începe să scadă imediat după injecție. Până la momentul când mama se trezește din anestezie, concentrația din lapte va fi foarte scăzută.

În ce privește gazul inhalat de mama, ei bine, acesta are efect doar dacă este inhalat. Chiar dacă o parte din el ajunge în lapte, nu are niciun efect în stomacul bebelușului. El trebuie inhalat!

Concluzia? Mama poate și trebuie să alăpteze imediat ce se trezește și este suficient de stabilă încât să își țină copilul la sân. Dacă mama are o stare bună, alerta, înseamnă că medicamentele i-au părăsit corpul în mare parte și nu mai au cum să ajungă în lapte.

Alte tipuri de substanțe

Alcoolul nu este diferit de majoritatea medicamentelor în ideea că ajunge puțin din el în lapte. Ceea ce este special din punctul de vedere al alăptării este faptul că alcoolul se plimbă între sânge și lapte și înapoi că și apa, ceea ce înseamnă că pe măsură ce nivelul de alcool din sânge scade, alcoolul din lapte se va duce în sânge pentru a ‘egala’ nivelul. Ca atare, mama nu are de ce să mulgă pentru a scăpa de alcool, pentru că nu funcționează. 

Alte droguri recreaționale. Marijuana și cocaina funcționează similar cu alcoolul. Este periculos faptul că mama nu are capacitatea de a-și îngriji copilul dacă este sub influența acestor substanțe, și nu cantitatea de substanțe ajunsă prin lapte la copil. 

Marijuana – THC-ul – este extrem de legată de proteine – 99.9%. Mai mult, dacă este luată oral, se absoarbe f puțin din tractul digestiv – 6-20%. 

Canabidolul (CBD) este folosit în tratarea a diverse afecțiuni medicale, deci nu este chiar un drog recreațional. Are absorbție orala scăzută, mai puțin de 20% din doza ingerată.

Ce facem dacă medicul sau farmacistul ne indică oprirea alăptării în cazul unei anume medicații?

Din păcate prospectul medicamentelor nu ajută la obținerea de informații corecte și actualizate. În principiu, toate companiile farmaceutice trec pe prospect oprirea alăptării în timpul medicației. Sau, în cel mai bun caz, sfătuiesc mama să verifice cu doctorul ei. Însă companiile scriu asta pentru a se acoperi în cazul unor situații juridice. 

În cazurile rare în care medicamentul este cu adevărat contraindicat, există de obicei alternative. De exemplu, mama care ia heparină în sarcină poate alege să rămână pe heparină și după naștere, pentru a putea alăpta. 

Concluzie

Deci de ce unii medici presupun că orice medicament este contraindicat în alăptare? Pentru că în principiu nu au investigat detaliile despre care am povestit mai sus. În plus, unii dintre ei (subliniez, nu toți!) consideră că laptele matern = lapte praf. Dar știm bine că nu este niciun semn de egalitate acolo.

 

Să fim bine, sănătoase și fără nevoie de medicație, fie că alăptăm sau nu 😉