Sunt multe motivele pentru care operatia cezariana reprezinta cea mai mare si mai importanta evolutie in materie de obstretica-ginecologie pe care am cunoscut-o pana la acest moment. Evident, toate aceste motive incep si se sfarsesc cu sansa la viata a unor bebelusi care altfel nu ar fi reusit sa fie salvati. Si a mamelor in aproape egala masura. Am spus-o si o sa o mai repet pentru cei care cred ca am un dinte impotriva cezarienei – cezariana salveaza vieti.
As vrea sa va povestesc putin despre ce inseamna din punct de vedere medical aceasta interventie, urmand sa revin cu partea a doua a problemei – aspecte psihologice si emotionale mai putin explorate de literatura zilelor noastre in Romania, dar care merita cu siguranta o privire.

Prin definitie, cezariana este incheierea anormala a unei sarcini, in conditii de urgenta. Asadar, aceasta ar trebui sa se produca in urma instalarii travaliului si a constatarii de catre medic a imposibilitatii nasterii naturale din diverse motive, precum proplapsul de cordon ombilical, placenta praevia, decolarea prematura de placenta, prezentatia frontala, prezentatia umerala, lipsa de progres a travaliului, suferinta fetala.

Asadar s-a ajuns in punctul in care se impune operatia cezariana. Mamei i se va administra un anestezic partial sau total (in cazuri mai rare, in care copilul trebuie sa fie scos foarte rapid) si de regula se va recomanda ca partenerul sa nu o insoteaza in sala de operatie. Motivele ar fi posibilitatea mai mare de infectie, precum si impactul psihologic, deoarece vorbim deja de o interventie chirurgica majora. Se poate insa ca partenerul sa participe daca isi doreste/va doriti acest lucru neaparat si medicul o permite.

Operatia in sine presupune incizia la nivelul a 6 straturi, incepand cu pielea, continuand cu muschii abdominali si incheind cu sectionarea uterului. Se va da la o parte si vezica urinara in acest proces. Dupa scoaterea bebelusului, toate aceste straturi vor fi in mod individual reasezate si cusute, proces care dureaza aprox. 30-40 de min. Asadar operatia in totalitate poate avea intre 45min si 1h, copilul fiind nascut in primele 10-15 min.

Timpul de spitalizare in urma unei cezariene este de 3-5 zile, mama trecand printr-un proces de recuperare mai anevoios decat in cazul nasterii naturale. Va exista un tub de dren la nivelul inciziei, unde se strange sangele, o sonda pentru urina in prima zi sau mai mult daca este nevoie, iar in urma trecerii efectului anestezicului durerile sunt destul de pronuntate pentru majoritatea femeilor. Exista desigur medicamente care se pot administra pentru usurarea acestor dureri, dar al caror efect este destul de slab.

Trebuie sa stiti ca desi cezariana a devenit o cale de nastere tot mai des intalnita, cu riscul mortii scazut (2%), acesta este inca mai mare decat in cazul nasterii vaginale. Iata care sunt cele mai mari riscuri:
• Hemoragie puternica – de regula se pierde mai mult de dublu cantitate de sange decat in cazul nasterii naturale, uneori fiind nevoie de tranfuzie de sange pentru mama;
• Cheaguri de sange in jurul uterului sau in venele de la picioare sau plamani;
• Incapacitatea sangelui de a se inchega;
• Afectarea vezicii urinare sau intestinelor;
• Infectii puternice ale uterului, rinichilor, plamanilor sau a altor organe interne deschise prin incizarea pielii;
• Afectarea uterului care pe viitor poate duce la sarcini cu risc crescut.

Trebuie sa mentionez faptul ca bebelusul nascut prin cezariana are nevoie de mai mult timp de adaptare la mediu extern si are un risc de probleme respiratorii mult mai mare decat copiii nascuti natural. De ce? Pentru ca plamanii sunt ultimii care se matureaza si unicul mod prin care pot ajunge la 100% capacitate este nasterea vaginala – compresiile la care sunt supusi in timpul nasterii fiind singurele care pot elimina intreaga cantitate de lichid amniotic din plamani. De altfel, in cazul in care nu stiati, plamanii sunt cei care, ajunsi la maturitate, declanseaza travaliul.

Exista si un mit conform caruia femeile care nasc prin cezariana nu pot alapta. In realitate, daca bebelusul nu ar fi luat imediat pentru interventii ne-urgente de altfel, ci pus pe pieptul mamei si lasat cat mai mult posibil cu aceasta in primele ore dupa nastere, alaptarea poate surveni la fel de normal si usor ca si in cazul nasterii naturale. Este drept ca mamei ii este mai greu sa se ocupe de bebelus din cauza durerilor si imposibilitatii de miscare libera in primele 24 de ore, dar nu ste imposibil, in special daca exista tatal care poate ajuta cu toate acestea. Asadar, este numai vorba de o chestiune de efort in plus, nu de imposibilitatea de alaptare. Aceasta, combinata cu laptele praf pe care bebelusul il primeste imediat si fara preget la neonatologie duce la ingreunarea procesului de alaptare si la foarte multe neajunsuri pentru noul nascut.

Va las in final cu un articol care vorbeste despre importanta travaliului in cazul cezarienei, atat pentru mama, cat si pentru copil. Am mai spus-o si intr-un articol trecut – lupta prin care trec mama si bebelusul, schimbul si transferul de hormoni, toate procesele naturale care se declanseaza in timpul travaliului sunt extrem de importante si fac diferenta intre o cezariana planificata si una spontana. Se pare ca studiile in acest sens s-au intensificat, avand in vedere cresterea alarmanta a numarului de cezariene planificate. Asadar, cititi si nu ignorati, puteti face o alegere mai buna pentru copilul vostru!