Astăzi vă spun un secret. Sunteți pregătiți?

Dar să vă iau ușor.

Pentru început aflați că o consultație de alăptare durează cel puțin o oră, cel mult două, de regulă. 

În timpul acesta, am multe de urmărit și de acoperit: 

  • verific funcționalitatea orală a bebelușului – frenul, mișcările limbuței,
  • adun informații despre starea de sănătate a mamei și a copilului, 
  • verific sânii și mameloanele mamei – palpez, mulg manual dacă este necesar, 
  • evaluez suptul copilului la ambii sâni, încercând împreună cu mama diverse poziții de alăptare care să permită atașarea cât mai corectă și profundă și să fie confortabilă pentru mamă, 
  • creez împreună cu mama un plan de bătaie pe 7-14 zile, o învăț cum să urmărească în mod corect semnele hrănirii optime la sân a bebelușului, dacă și cum să folosească suplimentele de lactație, suplimentarea cu lapte muls sau/și lapte praf și multe altele care să ajute și să împuternicească mama în procesul alăptării. 

Sunt multe de făcut și uneori ne confruntăm cu un bebe somnoros sau somnolent (icteric), cu durerea dată de mameloane deja rănite din cauza atașării greșite, cu durerea și disconfortul unei epiziotomii sau a unei operații, cu refuzul bebelușului să se atașeze sau să sugă susținut din cauza confuziei sân-biberon și așa mai departe.

Sunt multe de făcut, dar astăzi vă spun un secret. Prima întrebare pe care o pun mamei nu e despre niciunul dintre lucrurile pe care vi le-am povestit până aici. Prima întrebare pe care o pun mamei, privind-o ochi în ochi, stând aproape de ea, respirând adânc, ostentativ, înainte, este:

Cum vă simțiți?

Și știți cum răspund aproape toate mamele pe care le întreb asta? Plâng! Plâng! Cu mai multe sau mai puține lacrimi. Și pentru prima dată de când pășesc în casa lor le văd cum își relaxează mușchii atât de încordați și lasă să iasă măcar un oftat și îmi povestesc cum se simt – bine, rău, oribil, obosite, adormite, nemâncate, vesele, fericite, puternice, norocoase… 

De ce plâng? Pentru că pot! Pentru că mamele au nevoie să fie auzite, văzute, ascultate. Și uneori făcând chiar și doar asta întinzi o mână de putere și speranță uneia dintre ele. Mamele au nevoie să fie văzute dincolo de …aparențe.

Și știți ceva? Sunt norocoasă să fiu alături de voi cu putere și speranță! Uneori am mai multă, alteori am mai puțină, însă toată vine din inimă și din convingerea că aceasta este una dintre menirile mele aici, pe pământ. 

Așadar, dragă mamă… cum te simți astăzi?