Inainte cu jumate de an de a ramane insarcinata mergeam la doctorul Ion de la Giulesti, la recomandarea catorva cunostinte si a intregului Internet. Cred ca este singurul medic despre care nu am gasit nicio informatie negativa in mediul virtual si asta cred ca e un bun inceput intr-o lume unde review-urile nasoale sunt primite si cu si fara motiv. El m-a incurajat sa raman insarcinata desi aveam un fibrom uterin destul de maricel de care ma temeam. Mi-a spus senin si calm ca nu e problema, ca da, doamna, se poate si sa nasteti natural – vazandu-mi probabil privirea disperata la gandul ca mi s-ar face cezariana din acest motiv. La primul consult post-testul de sarcina, precum si la prima ecografie am mers tot la el, incercand sa il conving sa ‘ma primeasca‘ – imi spusese ca nu mai ia gravide (citisem si pe net asta, dar speram sa fie doar zvonuri). Omu‘ nu a zis nu pe fata, e prea delicat si dragut, dar mi-a spus destul de clar ca va fi mai mult indisponibil si e foarte posibil sa nu poate veni nici la nastere, asa ca l-am rugat sa imi recomande pe cineva ‘ca el‘. S-a uitat putin la mine ca si cum asta ar fi ceva imposibil 🙂 Si mi-a dat 2 nume din Giulesti – doctorul Enache si doctorul Deva. Dupa ceva cercetare pe net, am mers o data la Enache, care mi-a lasat o impresie buna, dar nu mai eram la fel de convinsa ca fara dr. Ion as mai naste la stat.

Asa ca am stat si m-am gandit cine ar fi urmatorul dupa dr. Ion. Si am ajuns la o lista pe care o scrisesem cu aproximativ un an in urma, dupa ce vazusem documentarul Îndrăznesc să nasc asa cum vreau!  Extrasesem pe atunci cateva nume de medici care au participat la documentar si care m-au cucerit, cum ar fi dr. Marius Romila sau dr. Aurel Ion. Ulterior am aflat si de dr. Iosif Niculescu si de dr. Celus Tarpan, highly recommended, daca vreti sa cautati cate ceva despre ei. Eu am ramas la dr. Romila, in special pentru s-a potrivit si cu abonamentul meu la Medicover, cu care colaboreaza. Asa a fost sa fie si sunt deocamdata foarte multumita. Il sun ori de cat ori am intrebari, care mai de care mai stupide, imi raspunde repede sau ma suna inapoi imediat ce poate (nu au trecut niciodata mai mult de o ora-doua) si e mereu rabdator si intelegator. Dar ce este cel mai important pentru mine e ca stiu ca nu va ‘sari cu cutitul‘ pe mine sa imi faca cezariana din niciunul din motivele stupide, fabricate de multi doctori in zilele noastre. Stiu sigur ca va recurge la asta doar daca este necesar din punct de vedere medical si asta numai ‘la cald‘, adica dupa declansarea naturala a travaliului. Stiu ca imi va respecta dorintele de nemedicamentatie, ca va avea rabdare si nu imi va face epiziotomie de rutina, ca imi va incuraja dorinta de a beneficia de ‘ora magica‘, de a lasa cordonul ombilical sa se opreasca din pulsat inainte de a-l taia si asa mai departe.

Sunt multe lucruri, pretetii le numesc unii, eu le numesc drepturi. Si le avem oriunde am merge – stat sau privat, cu orice medic am dori sa nastem. Dar nu stim asta. Ne ploconim in fata medicului care alege calea cea mai simpla pentru el si pentru unitatea medicala pe care o serveste. Nu avem curaj sa ne cerem drepturile, insa cel mai trist este ca in multe cazuri nici macar nu le cunoastem. Sau putine dintre noi cauta sa le afle, putine cauta sa treaca dincolo de mituri si sa puna la indoiala practicile curente din clinici si spitale. In urma cercetarilor pe care le-am facut sunt convinsa ca asta e tot ce lipseste – curiozitatea de a intreba si siguranta de a cere ceea ce ne dorim si simtim ca ar fi mai bine pentru experienta noastra de nastere. Poate curand… poate candva…