Acum un an am rămas singură în businessul meu. Colega și prietena mea, Rahela, pe care ați văzut-o alături de mine timp de 1 an și jumătate, a decis să schimbe ceva în drumul ei și asta a schimbat, evident, și pentru mine, o mulțime de lucruri.
Ne-am separat drumurile profesionale (poate nu definitiv, dar pe perioadă nedeterminată) cu același respect și înțelegere pe care ni le purtăm de când ne-am cunoscut. A fost greu pentru amândouă, probabil nu știm nici noi una despre alta cât a fost de fapt de greu. Atât de greu pentru mine încât, iată, mi-a luat fix 1 an de zile să vă pot povesti toate astea cu împăcare. Sigur că voi v-ați prins deja de schimbare, sigur că v-am povestit deja despre asta în anumite circumstanțe, nu de-asta scriu astăzi, ci din nevoia de a marca un cerc complet.

M-am temut o bună perioadă de timp de ceea ce s-ar fi putut înțelege, interpreta sau chiar judeca din povestea asta. M-am temut că va produce confuzie pentru cei care mă și ne urmăreau online și offline. Și era firesc să fie, într-o anumită măsură și așa.
Dar cel mai tare m-am temut că nu știu și nu pot să fac totul de una singură. Cu rănile mele de abandon și nedreptate activate la maxim, mi-am plâns de milă crezând că nu sunt în stare să le fac pe toate singură. Pentru că doar cine face antreprenoriat poate înțelege ce înseamnă să ții o firmă în zilele noastre. Dincolo de munca în sine: consultații, cursuri, seminarii, deplasări, vin și organizarea și programarea lor, crearea de evenimente în social media, promovare, reels, comunicare și follow-up cu zeci de mame, organizarea calendarului, facturare, contabilitate și așa mai departe. E limpede că poate fi copleșitor să știi că trebuie să te ocupi de toate singur.

Dar ghiciți ce am descoperit?

Păi, în primul rând am descoperit că singurătatea e iluzorie. Singurătatea e în capul meu. Înțeleg astăzi că nu sunt de fapt niciodată singură. Nici practic, nici metaforic.
Apoi, am înțeles că nici nu trebuie să le fac pe toate singură, pentru că am atât ajutor specializat pe care îl pot accesa, cât și prieteni și sprijin emoțional acolo unde am nevoie.
Și până la urmă am învățat și că unele lucruri se întâmplă și singure și oamenii de care ai nevoie mai răsar și din pământ, fără să treci 7 mări și 7 țări și e ok să le mai lași uneori și în voia Domnului.
Iar în final, dar nu în ultimul rând, am înțeles că e multă împlinire și frumusețe în a reuși să faci tot ceea ce credeai că nu ai putea.
Și iată cum de un an fac toată munca pe care o iubesc și chiar și pe cea de care mă temeam nu singură, ci aș spune acum altfel: pe cont propriu!

Cu ajutor specializat și prieteni alături: o contabilă deșteaptă și răbdătoare (Ionela Deca), un soț web designer magic (Victor Ilioiu), o prietenă transformată și în colaboratoare care mi-a pus ordine și liniște în muncă (Ilinca Iacob – doula postpartum) și din octombrie și un social media manager (Sarmiza Antoci).
Încet – încet s-au ales și câțiva oameni care întregesc spațiul clinicii: un medic de familie consultant de lactație IBCLC cu care am planuri mari (Dr. Andreea Coserea), doi terapeuți Bowen (Ana Cabas și Andra Bold), un terapeut holistic (ElLa Costan), un psihoterapeut in formare/prietenă de-o viață (Irina Ionescu).
Număr aici și medicii și terapeuții pe care îi recomand sau cu care colaborez deja de ceva vreme cu multă bucurie și multe rezultate frumoase pentru bebeluși și mame: dr. Gabriela Filipescu (ORL), Alexandra Dragoiu (osteopat și kinetoterapeut), Dr. Adrian Papa (chirurgie pediatrică), dr. Flavia Rochman (gastroenterologie pediatrică), dr. Karina Boancă (medicină de familie), dr. Loredana Stoian (alergologie), dr. Anca Dumitrescu (obstretica-ginecologie), dr. Carmen Iosip (stomatologie), Monika Chiriacescu (psihoterapie), Ioana Stanescu (consultanță în somnul copiilor), Ruxandra Horvath (consultanță în antrenamentul la oliță). Și le-am avut și le am alături pe colegele mele IBCLC din Asociația Consultanților de Lactație din Romania (ACLR), de la care învăț și alături de care cresc cu fiecare ocazie, începând cu dr. Ilinca Tranulis.

Ha, iată ce aglomerată e lista singurătății mele 😉(Sunt tare fericită că am învățat să văd și piscina din spatele casei 😁, cum ar spune terapeuta mea, adică anume că am recadrat povestea.)

 

Anul trecut a fost unul grozav pentru Clinica de Alăptare Mami Știe, care a căpătat in august și spațiul fizic mult visat. Anul ăsta am planuri și mai mari, pe care vi le voi dezvălui la momentele potrivite.

Pentru acum însă trag aer adânc în piept și îmi iau un minut să îmi mulțumesc și mie și să vă mulțumesc i vouă pentru că sunteți prezenți aici, mă urmăriți și mă susțineți și aveți încredere în munca mea, indiferent sub ce formă sau în ce formulă v-o ofer. Înseamnă mult pentru mine, mai mult decât vă închipuiți să nu mă simt singură, să vă am alături, să fim împreună!

Un an nou bun și frumos tuturor!