a venit si ziua cea MARE. ziua aia la care ma gandeam cand am creat blogul asta. de care imi era teama, la care speram si pe care o visam intr-un anume fel. si nu de putine ori m-am temut ca nu va fi asa, ca planurile se pot narui, oamenii pot fi inselatori, circumstantele pot fi de asa fel incat sa nu mai fie nimic din ce ai vrut la inceput. acum, dupa ziua de 30 ianuarie 2016 pot sa multumesc acelor oameni care nu au fost inselatori si acelor zei care m-au insotit in cautarile mele pentru ca totul a fost minunat. as putea sa inchei aici postarea si ar fi suficient, dar pentru cele dintre voi care inca mai pun la indoiala sau poate dimpotriva, cauta confirmari, o sa va povestesc cum a decurs nasterea mea naturala, nemedicamentata si magica.
venisem la bucuresti inca de marti seara, entuziasmati ca avusesem ceva contractii dureroase de dimineata si ca gata nastem. din pacate pana sa ajung la Irina (moasa mea) sa ma consulte, treaba se linistise complet si am conchis ca e alarma falsa. am ramas insa in bucuresti, am facut cumparaturi, am urcat pe scari, am mers la o plimbare lunga prin gradina botanica, am facut o lasagna si am sperat sa nu mai ajung la programarea de luni 1 feb la consultul cu medicul.. poate nasc totusi in weekend ma gandeam.
asadar in dimineata de sambata 30 ian (post-lasagna) m-au trezit pe la 5 fara 10 niste slabe dar definite dureri de burtica. m-am straduit sa mai dorm sau macar sa mai motai, gandindu-ma ca trebuie sa-mi conserv energia pentru mai tarziu. pe la 8 am sunat-o pe Irina, care la 10 a fost la mine. in timpul asta lucrurile nu prea se schimbasera, asa ca stateam destul de chill pe canapea si asteptam sa inceapa finala Australian Open la fete. in urma consultului Irinei am aflat ca o sa mai dureze ceva, poate la noapte sau maine (dezamagire din nou), asa ca am mancat o omleta mare din acelasi rationament de prins puteri si m-am bucurat ca a luat Serena bataie. intre timp am facut o baie lunga si calda si am baut vreo 3-4 cani de ceai de frunze de zmeur (pentru inmuierea colului), am luat un no-spa de 80mg (care in pre-travaliu nu mai opreste contractiile, ci le `filtreaza`, sa ramana doar cele eficiente). simteam deja ca se `imbunatatesc` lucrurile, asa ca Irina m-am consultat din nou pe la 1-2 si am aflat ca avansam. o chestie care impiedica pornirea mai strasnica a contractiilor era faptul ca membranele mele super mega strong si elastice nu voiau sa cedeze, asa ca pe la 3 am decis sa plecam la spital, sa vina si doctoru sa le rupa si sa nastem. zis si facut. dupa o calatorie destul de traumatizanta de 20 de min in masina (linii de tramvai si gropi de bucuresti + contractii nu este egal love), am ajuns la spital. incerc sa imi amintesc detalii, dar e totul ca intr-un film alb-negru – o doamna cu 2 copii in fata clinicii care s-a uitat speriata cand m-am oprit juma de minut sa ma tin de Irina pe contractie, tipa care xeroxa ceva la receptie si nu mai era atenta odata si la noi, medicul plictisit de garda care abia se misca in timp ce eu ma gandeam ca daca tre sa completez si ceva scris mai bine nasc pe hol, dezamagirea ei cand a auzit ca nu vreau epidurala (da, stiu ca e comisionu 100 eur/epidurala facuta, la care se adauga banii pt garda, dar eu voiam altceva si aveam motivele mele). noroc cu Irina ca mi-a completat tot, eu doar am semnat (I love you Irina), nenea simpatic care m-a dus cu carucioru pana in rezerva. si ne-am internat pe la 4.
de aici a inceput sa fie greu cu adevarat. simteam contractiile la fiecare 2 min si durau cam 30-40 sec. timpul dintre ele insa era complet liniste si pace si ne-durere, ma simteam bipolara. cu adevarat, daca ar fi fost constanta durerea aia nu cred ca era de bine, insa cu 2-3 minute de pauza mi se pare ca natura a gasit solutia ideala. la 16.30 eram in sala de nasteri (mentionez ca e posibil sa fi distorsionat nitel timpul, dar ma scuzati, am nascut si nu ma mai puteam concentra la ceas, ca proportii insa astea sunt). a venit si dr. Romila, mi-a rupt membranele si ne-am pus sa nastem. am stat mare parte a timpului pe mingea de travaliu intr-o pozitie super comoda care m-a ajutat enorm si datorita gravitatiei, dar si balansului pe care il faceam pe si intre contractii. simteam pur si simplu ca e mai usor.
dupa o ora eram gata sa imping. lumea incepea sa se agite in jur, au aparut cateva fete noi, Irina mi-a zis ca urmeaza sa nasc, de asta se schimba decorul 🙂 ma uitam la Romila si ma gandeam bah eu nu cred ca nasc curand, ca omu asta prea e relaxat, n-ar trebui sa se agite? well, nu. asa a ramas pana la final si desi aveam cele doua super majorete langa mine (Irina si Victor), de fiecare data cand vorbea dr. Romila eram atenta si calma. imi amintesc fiecare incurajare, fiecare bravo (si au fost multe), fiecare e foarte bine si un esti grozava din final. si nu, nu mi-a facut epiziotomie. mi-a explicat cum trebuie sa imping – incet si constant – in anumite momente ca sa protejam perineul. mi-a zis ca ar iesi imediat copilul daca ar taia, dar nu vrem sa facem asta. in loc de 2 contractii a fost nevoie de 4 si nu s-a rupt nimic, am doar doua ciupituri/zgarieturi si dupa 2-3 zile de la nastere stateam in fund fara probleme. durerea pe care am resimtit-o totusi vine de la efort si de la solicitarea muschilor, nu de la o taietura absolut gratuita.
Victor a filmat mare parte a expulziei, motiv sa plang de fericire de vreo 3-4 ori (de fiecare data cand m-am uitat la el) si am vazut cu ochii mei de dupa cat de calma eram si eu, ce frumos stateau oamenii mei in jurul meu, cum atunci cand ai sustinere si dragoste orice durere si greu se sterge. da, a fost greu, dar nu mai greu decat mi-am imaginat ca va fi. nu regret ca nu am facut anestezie, sunt putin mirata si eu de asta ce-i drept. dar stiu si ca oamenii sunt diferiti si durerea nu se suporta la fel. vreau sa va spun totusi ca am incercat la fiecare contractie sa imi imaginez acel val care vine, sta putin si apoi trece, dar in urma lui fetita mea e cu putin, inca putin si inca putin mai aproape de mine. nu e o durere rea, imi spunea omul meu la ureche, e o durere buna, e de bine, vine Miruna. nu e o durere careia ii urmeaza raul, ci una careia ii urmeaza binele si frumosul. si asa a fost.
cand a ajuns la noi, Mirunica a fost asezata direct pe pieptul meu unde a stat 7 minute pana ce a incetat cordonul sa mai pulseze. Victor a fost cel care a taiat cordonul, dupa care a mers 3 pasi langa cu ea si medicul neonatolog sa il aranjeze putin. nu a fost nevoie sa fie luata, spalata, cantarita, bla bla pt ca asa am spus ca dorim. copilul a fost sters cu un prosop cat era inca la mine pe piept si pus intr-un scutec, a inceput sa suga la san inca de pe burta mea, din primele 10 min de viata. apoi a mers cu mine in salon, unde a stat cateva ore, pana a mers Victor cu ea sa fie spalata putin (pentru ca a fost ceva meconiu in lichidul amniotic, ca altfel o lasam o zi fara baie). iar cele doua zile cat am stat in spital a stat numai cu noi, a fost luata doar cate 5-10 min, dar Victor a mers mereu cu ea. inainte de externare ne-au pacalit nitel cu pusu la lampa pentru icter si au luat-o cam 2 ore. nu sunt f convinsa ca era absolut necesar, dar asta e.
si stau acum si ma uit la franzela asta mica de 3kg cum doarme pe pat de vreo ora jumate si m-a lasat ca o minune nemarginita ce e sa scriu postarea asta si ma gandesc ca toate pentru ea le-am facut si sunt cea mai fericita. si mai e si sentimentul asta de liniste pe care doar o experienta implinita il poate lasa. m-am nascut a doua oara. intr-un corp nou de copil. de acum incepe viata. cu provocari noi, despre care abia astept sa scriu.
Buna,
Nasterea cu dr. Romila a fost la Medicover?
Multumesc,
Adela
Buna Adela si muulte scuze ca iti raspund cu o asa intarziere. a fost o problema cu vizualizarea comentariilor la mine pe site. Da, la Medicover am nascut cu el. A fost inclusiv sfatul lui avand in vedere ce imi doream eu. Sanador este putin mai ieftin, insa nu sunt la fel de mother si baby friendly.. inca.
Ce frumos ai povestit totul ? Felicitari, sa fiti sanatosi toti! Unde ai nascut?
Buna Teodora. Multumesc mult! Am nascut la Medicover, din cate inteleg ei sunt cei mai aproape de un mediu ideal pentru nasterea naturala urmata de ora magica, skin on skin cu mama, fara lp si altele asemanatoare. daca mai ai nevoie de detalii, sunt aici 😉
Buna Manuela,
Voi ati venit din afara Bucurestiului? Noi suntem din Bacau si ne dorim sa nastem cu Irina, la Bucuresti (la noi in zona nu am gasit moase si nici medici dispusi sa colaboreze cu ele). Avem ceva emotii cu venitul spre Bucuresti, cu drumul, cu timpul, dar sper sa fie toate ok. Sunt abia in 5 luni deci mai avem timp sa planuim.
La Medicover nu-mi place ca nu au optiunea de nastere in apa, dar sper sa o ofere in curand (din cauza asta am luat in considerare sa mergem pana in Constanta la ISIS). Ma linisteste insa gandul ca au medici de garda ca Niculescu si Romila in care am multa incredere.
Multumesc pentru impartasirea experientei (si noi asteptam fetita, o mica Zoe pe care mi-ar placea s-o cunosc intr-un mediu safe si zen cum a fost cel in care ati cunoscut-o voi pe Miruna).
buna Irina… imi pare atat de rau ca iti raspund abia acum. se intampla ceva cu optiunea de vizualizare a comentariilor pe blogul meu, credeam ca s-a remediat, dar se pare ca nu. sper ca raspunsul meu sa nu vina chiar prea tarziu pentru tine. da, noi ne-am mutat undeva in prahova cu 2 luni inainte sa nasc, dar nu am avut niciodata teama ca nu voi avea timp sa ajung. vorbind si cu Irina Popescu, moasa, mi-a confirmat si ea ca nu se naste chiar asa taca paca si ca voi avea suficient timp sa ajung si sa mai si astept. pana la urma s-au aranjat asa fel lucrurile incat am fost in bucuresti zilele alea, dar chiar daca nu eram e clar ca as fi pornit la primele semne si era timp mai mult decat destul 🙂 putine sunt cazurile in care se naste in 2-3 ore si nu prea e la primul copil si daca esti asa norocoasa nu e chiar atat de rau. eu ma gandeam bine ar fi sa nasc eu intr-o ora jumate cat dura drumul 🙂 la bucuresti se lucreaza la introducerea de nasteri in apa inca, eu zic ca daca iti doresti asta f mult merita drumul pana la constanta. altfel toata increderea in Romila si Niculescu, toata increderea in Irina. si mai ales toata increderea in tine, in corpul tau, in natura, in copilul tau. iti doresc o intalnire magica cu bebelusul tau. si daca mai ai intrebari, sunt aici.