Am vorbit de multe ori in cursurile mele despre co-sleeping, adica dormitul parintilor (a unuia dintre ei sau a amandorura) impreuna cu bebelusul. Am explicat intotdeauna care sunt conditiile in care este sigur sa o facem si care sunt situatiile in care nu este o idee buna. Articolul de mai jos este scris de doctorul si profesorul James McKenna, o autoritate recunoscuta la nivel mondial in materie de co-sleeping si relatia acestei practici cu alaptarea si cu SIDS (Sindromul Mortii Subite la bebelusi). Profesorul James McKenna a publicat peste 139 de lucrari stiintifice despre co-sleeping, iar articolul sau de mai jos (intreg il gasiti aici – https://neuroanthropology.net/2008/12/21/cosleeping-and-biological-imperatives-why-human-babies-do-not-and-should-not-sleep-alone/) vorbeste pe larg despre aceste subiecte.

Si cum imi doream de ceva vreme sa va aduc informatii mai comprehensive despre acest subiect, iata ca am reusit sa traduc acest articol chiar la timp pentru a vi-l oferi cadou in Saptamana Mondiala a Alaptarii. Pentru ca stim ca relatia dintre co-sleeping si alaptare este una de iubire sincera si declarata, nu-i asa? :) Si va mai spun ceva: ca sa faceti iubirea si mai mare si frumoasa, dar mai presus de toate, sigura (veti vedea in articol de ce si cum exact), va recomand sa incepeti co-sleepingul cu un baby nest ca cel pe care il puteti admira in poza acestui articol, creat cu dragoste de Marianne’s (le gasiti aici – https://www.facebook.com/mariannesgoodies/).

Va las acum sa va bucurati de articolul de mai jos ;)

‘Locul unde doarme bebelușul nu este atât de simplu pe cât ar vrea să îl facă să pară discursul medical actual și recomandările împotriva dormitului cu bebe din unele societăți occidentale. Și sunt motive întemeiate pentru acest lucru. (…)

Adesea, știrile povestesc despre „un alt bebeluș care a murit în timp ce dormea cu părintele”, dar nu fac deosebirea dintre ce tip de co-sleeping a fost implicat sau, și mai rău, ce factor specific periculos a fost, de fapt, responsabil (…). Astfel de rapoarte sugerează în mod greșit că toate tipurile de cosleeping sunt la fel, periculoase, iar toate practicile asociate cu ele poartă aceleași riscuri majore, și că niciun mediu de co-sleeping nu poate fi făcut sigur.

Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Acest lucru este asemănător cu a sugera că, din cauză că unii părinți conduc beți cu copiii în mașină,  neasigurați în scaunele speciale pentru copii, și pentru că unii copii mor în accidente de mașină, nimeni nu ar trebui să mai conducă cu copii în mașină, deoarece, în mod evident, transportarea copiilor cu mașina este fatală. Înțelegeți ce vreau să spun (…)

Atunci când este practicat în siguranță, dormitul mamei cu bebelușul salvează viața nou-născuților și contribuie la sănătatea și bunăstarea mamei și copilului. Simplul fapt ca un copil să doarmă în aceeași cameră cu un îngrijitor adult dedicat (cosleeping) reduce la jumătate șansele ca bebelușul să moară din cauza Sindromului Morții Subite la Nou-Născuți sau din cauza unor accidente!

Studii

În Japonia, unde dormitul cu bebe și alăptarea la sân (în condițiile în care mama nu fumează) reprezintă o normă culturală, cazurile de sindrom al morții subite la nou-născuți sunt cele mai reduse din lume. Pentru mamele care alăptează, împărțitul patului face alăptarea mult mai ușor de gestionat și dublează, practic, numărul de sesiuni de alăptare, în timp ce le permite atât mamelor, cât și bebelușilor să petreacă mai mult timp dormind. Expunerea sporită la anticorpii mamei, care însoțește alăptarea mai frecventă din timpul nopții, poate reduce bolile copilăriei, la orice bebeluș. Iar deoarece dormitul împreună cu bebe, sub forma împărțirii patului, face alăptarea mai ușoară pentru mame, acest lucru le încurajează să alăpteze pentru un număr mai mare de luni, potrivit studiilor dr. Helen Ball, de la Universitatea din Durham, putând astfel să reducă șansele mamelor de a dezvolta cancer la sân.

De fapt, beneficiile dormitului împreună explică de ce, atunci când le spunem părinților să nu doarmă niciodată cu bebelușii, este ca și cum am sugera ca nimeni să nu mănânce grăsimi și zaharuri, deoarece grăsimile și zahărul în exces conduc la obezitate și/sau deces din cauza bolilor de inimă, diabetului sau cancerului. Evident, lucrurile nu stau chiar așa (…)

Înțelegerea recomandărilor

Recent, comisia pentru SMSN a Academiei Americane de Pediatrie (AAP) în cadrul căreia am activat (ad hoc) ca membru expert al comisiei, a recomandat ca bebelușii să doarmă aproape de mamele lor, în aceeași cameră, dar nu în același pat. Deși m-am bucurat pentru această recomandare istorică privind dormitul în aceeași cameră, nu am fost de acord cu și îmi fac griji în privința implicațiilor recomandării neinstruite împotriva oricărei forme de împărțire a patului (…) Dacă acest lucru ar fi adevărat, niciun om nu s-ar mai afla astăzi aici, pentru a purta această discuție, deoarece singurul motiv pentru care am reușit să supraviețuim este acela că mamele noastre ancestrale au dormit alături de noi și ne-au alăptat pe tot parcursul nopții!

Nu sunt singura care gândește astfel. Academia pentru Medicina Alăptării, Comisia de Alăptare a SUA, Departamentul de Alăptare la Sân al Academiei Americane de Pediatrie, La Leche League International, UNICEF și OMS sunt organizații prestigioase care susțin împărțirea patului și care folosesc cele mai bune și mai recente informații științifice legate de ceea ce face ca mamele și copiii să fie sănătoși și în siguranță. Este clar că nu există un consens științific.

Însă aspectul asupra căruia suntem de acord este acela că anumiți „factori” sporesc șansele de SMSN într-un mediu în care părintele și copilul împart același pat și că anumite tipuri de circumstanțe cresc șansele de sufocare, fie de către cineva aflat în același pat, fie de către pat în sine. De exemplu, adulții nu ar trebui să împartă același pat cu bebelușul dacă sunt în stare de ebrietate sau desensibilizați din cauza medicamentelor ori drogurilor, sau extrem de obosiți, iar alți copii mici nu ar trebui să se afle niciodată în același pat cu un nou-născut. În plus, din moment ce fumatul în timpul sarcinii scade capacitatea bebelușilor de a se trezi pentru a-și proteja respirația, mamele fumătoare ar trebui să își pună copiii să doarmă alături de ele pe o altă suprafață, dar nu în același pat.

Propriile mele studii fiziologice sugerează faptul că perechile mamă care alăptează-bebeluș dau dovadă de sensibilități sporite și reacții reciproce în timp ce dorm, iar acele sensibilități oferă copilului protecție față de acoperirea de către adult. Dar, dacă bebelușul este hrănit la biberon, acesta ar trebui să doarmă alături de mamă într-un pătuț sau un coș, dar nu în același pat. Dormitul pe burtă, mai ales pe saltele moi, este întotdeauna periculos pentru nou-născuți, la fel ca acoperitul capului bebelușilor cu pături sau așezarea lor aproape de sau pe perne. Este cel mai bine să acoperim copilul cu o pătură subțire și să fim atenți la orice spații sau locuri libere din cadrul patului, care trebuie să fie umplute, deoarece bebelușii pot să alunece în aceste spații, să rămână blocați acolo și să se asfixieze. Eu recomand ca, dacă împărțiți adesea patul cu bebe, să desfaceți patul din cadru, trăgând salteaua și somiera în mijlocul camerei, evitând astfel spațiile sau golurile periculoase (…)

Mai important este faptul că părinții nu cred acest lucru! Pentru mine, este esențial ca părinții să poată face alegeri informate, prin care să reflecte nevoile copilului lor, țelurile familiei și preferințele bebelușului legate de creștere și îngrijire.

Necesitățile noastre biologice

Faptul că eu susțin împărțirea patului, atunci când este pusă în practică în siguranță, rezultă din cercetările mele privind modul în care și motivele pentru care aceasta apare, ce înseamnă pentru mame și cum funcționează din punct de vedere biologic. La fel ca papilele gustative, care ne răsplătesc pentru că am mâncat ceea ce este extrem de important pentru supraviețuirea noastră, adică grăsimi și zaharuri, însemnătatea copiilor umani și biologiei și psihologiei parentale relevă existență unor factori fiziologici și sociali puternici, care promovează motivația maternă pentru cosleeping și explică nevoile parentale de a atinge și a dormi aproape de bebeluș.

Compoziția săracă în calorii a laptelui matern (adaptat perfect pentru intestinul nedezvoltat al bebelușului) necesită mai multe alăptări pe noapte și, prin urmare, ajută să explicăm cum și de ce este în curs o schimbare culturală către un comportament sporit de cosleeping. Aproximativ 73% dintre mamele din SUA pleacă din spital alăptând și chiar dintre mamele care nu intenționau niciodată să împartă patul cu bebelușul, multe descoperă curând că este mult mai ușoară alăptarea la sân și că se simt mult mai satisfăcute atunci când copilul doarme adesea alături de ele în pat.

Dar nu doar alăptarea la sân înlesnește împărțirea patului. De obicei, și copiii au un cuvânt de spus în această privință! Și, dintr-un motiv sau altul, nu îi impresionează declarațiile despre cât de periculos poate fi să doarmă lângă mamele lor. În schimb, reacțiile cu bază neurologică (antice) și de nereprimat ale copilului față de mirosul, mișcările și atingerea generală a mamei reduc plânsul bebelușului, reglând în mod pozitiv respirația acestuia, temperatura corporală, absorbția caloriilor, nivelurile de hormoni ai stresului, starea imunității și oxigenarea. Pe scurt, după cum am menționat mai devreme, dormitul cu bebe (indiferent dacă are loc pe aceeași suprafață sau nu) produce schimbări clinice pozitive, inclusiv mai mult somn pentru bebeluși, și pare să facă bebelușii fericiți. Cu alte cuvinte, dacă nu este efectuat într-un mod periculos, dormitul alături de mamă este benefic pentru nou-născuți. Motivul pentru care acesta are loc este… pentru că așa trebuie să fie.

Nu uitați că, în ciuda schimbărilor culturale și tehnologice majore din occidentul industrializat, copiii umani încă se nasc ca cele mai imature primate din punct de vedere neurologic, cu doar 25% din volumul lor de creier. Acest lucru reprezintă o caracteristică tipic umană, care se poate dezvolta biologic (de fapt, este posibilă doar) alături de contactul și apropierea continuă a mamei – deoarece corpul mamei se dovedește a fi, în continuare, singurul mediu la care copilul este cu adevărat adaptat și pentru care tehnologia occidentală modernă încă nu a reușit să descopere un înlocuitor (…)

Nu există îndoială că împărțitul patului ar trebui evitat în anumite circumstanțe și că acesta poate fi pus în practică într-un mod periculos. Deși orice deces datorat împărțirii patului este tragic, aceste morți nu aruncă o umbră asupra oricărui tip de dormit împreună cu bebe, la fel cum cele peste trei sute de mii de morți ale copiilor în pătuțuri nu indică faptul că dormitul în pătuț este letal și ar trebui eliminat complet. Așa cum pot fi îndepărtate pătuțurile nesigure și modurile nesigure de a folosi un pătuț, la fel pot fi educați și părinții pentru a reduce la minimum riscurile asociate împărțirii patului cu bebelușul.

Să trecem de la judecată la înțelegere

Încă nu știm ce provoacă SMSN. Dar, din fericire, factorii principali care sporesc riscul sunt cunoscuți acum la nivel general, și anume: așezarea unui copil să doarmă cu fața în jos (pe burtă), folosirea saltelelor moi, fumatul mamei, înfofolirea bebelușului sau blocarea circulației aerului în jurul feței sale. În combinație cu împărțitul patului, unde au loc mai multe reacții vitale defensive normale pentru copil și, poate, mai importante pentru el (precum capacitatea de a da la o parte o pătură care cade temporar peste fața copilului, atunci când părintele se mișcă sau se întoarce), aceste riscuri devin exagerate, mai ales în cazul copiilor nesănătoși. Atunci când bebelușii mor în astfel de condiții evident nesigure, devin aparente prejudecățile sociale și nivelul de ignoranță asociat cu explicarea efectivă a decesului. O moarte în timpul împărțirii patului nu sugerează, în mod automat, că împărțitul patului în sine sau, mai rău, sufocarea au ucis nou-născutul, așa cum afirmă multe autorități juridice și medicale. Și bebelușii care împart camera cu părinții, de exemplu copiii care dorm în pătuț, pot să moară din cauza SMSN (…)

Indiferent dacă au loc în pătuțuri sau paturile adulților, obiceiurile riscante (…) sunt mult mai predispuse să aibă loc atunci când părinții nu au acces la informații legate de siguranță, sau dacă sunt judecați ca fiind iresponsabili pentru că aleg să urmeze predilecția biologică proprie sau a copiilor lor de a împărți patul, sau dacă mesajele de sănătate publică sunt reținute în broșuri și înlocuite cu avertismente simpliste și inadecvate, care spun, pur și simplu, „nu o faceți niciodată”. Astfel de recomandări denaturează adevărata funcție și semnificația biologică a comportamentelor și măsura critică în care practicile periculoase pot fi modificate și resping motivele valide pentru care oamenii se implică în aceste comportamente în primul rând.’

Articol de Dr. James J. McKenna / Edmund P. Joyce C.S.C. Departamentul de AntropologieDirector, Mother-Baby Behavioral Sleep Laboratory, Universitatea din  Notre Dame

Pentru mai multe informații: Sleeping with Your Baby: A Parent’s Guide to Cosleeping de James J. McKenna (2007). Platypus Press.